În această dimineață am primit vestea foarte tristă de la părinții mei despre moartea lui Dust. Era doar un cățeluș de 3 ani. Medicul presupune că a fost probabil un virus pe care l-a luat de la un alt câine. Când am găsit-o pe Dust anul trecut, fusese abandonată și nu avea unde să meargă. Am luat-o, gândindu-ne că va fi temporar până când îi vom găsi o nouă casă. Dar ne-am îndrăgostit de ea aproape instantaneu. A devenit primul nostru câine. Nu a adus decât bucurie și râsete familiei. Viața este uneori nedreaptă, dar îmi place să cred că Dumnezeu are nevoie de cei mai puternici războinici ai Săi alături de El. Nu scriu asta pentru că vreau simpatie. Scriu acest articol pentru a vă reaminti să observați lucrurile din jurul vostru pe care le-ați putea considera de la sine înțelese. Fie că este vorba de relații, sănătate, bogăție, bunuri... Pentru că într-o zi, ar putea fi luați într-o clipită, fără nicio notificare. Nu aștepta până când sunt amintiri pentru a-ți da seama cât de mult au însemnat pentru tine. Cât despre tine, Dust, îți mulțumesc că ai fost companie părinților mei când copiii lor erau plecați încercând să se grăbească pentru o viață mai bună.