O modalitate de a înțelege experiența noastră conștientă este să ne imaginăm un contrafactual. Imaginați-vă că trăim într-o lume lipsită de lumină (poate sub apă, alimentată de gheizere fierbinți). În acea lume, simțul nostru al vederii nu se va dezvolta și totuși toți am "vedea" lumea la fel de normal ca acum. (Aceasta este singura lume pe care am cunoaște-o). M-am întrebat în ultima vreme cum percep nevăzătorii obiectele fizice și îmi vine în minte că lumea lor trebuie să fie la fel de bogată ca și cei văzători. Singura diferență este că trăiesc într-o lume construită în mare parte de și pentru văzători, așa că se confruntă cu dificultăți. Dar dacă nimeni nu ar putea vedea, am fi inconștienți de ceea ce ne lipsește și lumea noastră se va simți la fel de normală și evidentă ca și acum. Rezultatul: suntem orbi la realitatea așa cum este ea - pot exista atât de multe alte modalități pe care nu le putem percepe. Ceea ce vedem nu este adevărul, ci o funcție contingentă a istoriei noastre evolutive.