Bună interpretare. Atât validatorii, cât și DAT-urile au propriile stimulente ca funcție obiectivă și acestea pot / nu se pot alinia cu valoarea tokenului. Futarhia rezolvă problema principal-agent la rădăcină, forțându-i pe cei care decid să trăiască cu consecințele deciziei. Dacă cumpărați permis, păstrați permisul și trăiți cu răspunsul pieței. Efectul este că prețul tokenului devine funcția obiectivă a deciziilor.