Gânduri... Toată lumea pretinde că lumea funcționează pe bani. Dar nu este așa. Se desfășoară pe statut. Banii sunt doar scuza. Adevărata dependență, cea care determină de fapt comportamentul, este să fii văzută ca fiind mai presus de ceilalți. Acesta este jocul pe care îl joacă fiecare om, indiferent dacă recunoaște sau nu. Statutul este mai vechi decât moneda, mai profund decât lăcomia și mai persistent decât foamea. În termeni evolutivi, este singurul lucru care te-a adus întotdeauna mai mult din orice altceva: mai multă mâncare, mai mulți parteneri, mai multă protecție, mai multă ascultare. Nu a contat cum l-ai obținut, doar că alții credeau că îl ai. Și acel adevăr primitiv încă conduce totul. Nu am depășit statutul. Tocmai l-am digitalizat. Statutul era o monedă locală, limitată la granițele unui sat sau trib, unde reputația ta avea un plafon și audiența era limitată. Rangul tău conta pentru că dicta supraviețuirea și accesul într-o comunitate finită. Astăzi, acel plafon a dispărut. Statutul a devenit global, nelimitat și necruțător comparativ. Lumea privește, judecă și clasifică la nesfârșit, iar publicul nu dispare niciodată. Nu există un tron final, ci doar o scară infinită, care se întinde dincolo de vedere, unde fiecare realizare invită instantaneu o revendicare mai nouă, mai înaltă. Nici măcar cei ultra-bogați nu sunt scutiți De aceea, miliardarii se comportă acum ca niște influenceri, pentru că odată ce deții totul, singurul lucru pentru care rămâi de concurat este atenția. Odată ce ai câștigat jocul pe bani, singurul lucru care rămâne de câștigat este percepția. Scopul nu este să fii bogat, ci să fii văzut ca relevant. Iar relevanța, într-o lume hiper-conectată, este cea mai fragilă formă de statut care există. De aceea nimeni nu se simte terminat vreodată. Starea nu are punct final. Întotdeauna există cineva care se descurcă mai bine. Întotdeauna cineva mai tânăr, mai zgomotos, mai rapid, mai interesant. Este un joc care te ține pe scenă pentru totdeauna, cântând pentru oameni pe care nu îi vei întâlni niciodată, urmărind un sentiment pe care nu îl vei avea niciodată. În mod ironic, este și motorul tuturor progreselor. Motivul pentru care oamenii construiesc, creează, concurează și inovează nu este pentru că sunt mulțumiți, ci pentru că vor să se ridice. Vor să conteze. Vor să fie deasupra pliului. Statutul este ceea ce îi împinge pe oameni să facă mai mult decât ar face-o altfel. Dar este și ceea ce îi ține nefericiți. Am construit o lume în care toată lumea urmărește ceva ce nimeni nu poate păstra. Și ne întrebăm de ce nimeni nu simte suficient.