Etosul cypherpunk este o filozofie care pune accentul pe intimitate, libertatea individuală și utilizarea criptografiei pentru a atinge aceste obiective într-o lume digitală. A apărut la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 în rândul programatorilor și activiștilor care au prevăzut riscurile supravegherii și controlului centralizat pe internet. Iată o defalcare: 1. Principii de bază Confidențialitatea ca drept – Persoanele fizice ar trebui să-și controleze propriile informații și comunicații. Descentralizare – Puterea și datele nu ar trebui să fie concentrate în guverne sau corporații. Criptografia ca împuternicire — Criptarea puternică permite comunicarea privată și sistemele economice securizate fără a fi nevoie să aveți încredere în terți. Codul ca vorbire — Scrierea și partajarea software-ului criptografic este o formă de exprimare liberă. Cooperare voluntară – Sistemele ar trebui să fie deschise și bazate pe consimțământ, mai degrabă decât pe constrângere. 2. Context istoric Mișcarea s-a unit în jurul listei de discuții Cypherpunks la începutul anilor 1990. Printre figurile cheie s-au numărat Timothy C. May, Eric Hughes și John Gilmore, care au scris texte fundamentale precum The Crypto Anarchist Manifesto și A Cypherpunk's Manifesto (1993). 3. Influență și moștenire Etosul cypherpunk a influențat: PGP (Pretty Good Privacy) – un instrument timpuriu pentru e-mailul criptat. Tor – pentru comunicarea anonimă online. Bitcoin și tehnologiile blockchain – ca expresii financiare ale libertății criptografice. Mișcări mai largi pentru drepturile digitale și activismul pentru confidențialitate (de exemplu, EFF). 4. Citat cheie Din Manifestul lui Eric Hughes A Cypherpunk's: "Confidențialitatea este necesară pentru o societate deschisă în era electronică... Nu ne putem aștepta ca guvernele, corporațiile sau alte organizații mari, fără chip, să ne acorde confidențialitate... Trebuie să ne apărăm propria intimitate dacă ne așteptăm să avem vreuna."

A întrebat GPT dacă nu este evident